Trecut=>Viitor

Te-ai pierdut printre atâtea lucruri noi şi deja nu te mai recunoşti, îţi e greu să vorbeşti despre tine pentru că nu mai şti ce trebuie reliefat, ce trebuie ascuns şi ce nu e adevărat. Ţi-ai creat o mască de care nu mai poţi să scapi. Nici măcar nu mai şti ce te delimiteaza pe tine de ea, care e adevărul şi care e minciuna? Îţi analizezi faptele şi nu mai şti care iţi aparţin ţie ,şi ,care, identităţii create pentru ceilalţi. În seara asta vrei să scapi de tot neadevărul din viaţa ta. Vrei să îl arunci, să îl distrugi, să rămâi doar tu, să fi mulţumit cu tine însuţi, dar îţi e frică. Oare toţi vor fi la fel de mulţumiţi de tine cel nou? Penibil să spun nou,nu? De fapt ăsta eşti tu. Tu cel autentic, oameni cunosc o parte a ta inventată, creată doar pentru ei, te-ai complăcut prea mult în asta.

Afară încep să se audă primele tunete, e noapte cerul e luminat din când în când de un fulger dezlănţuit, picuri par să cadă în acelaşi ritm repezitor cu care îţi trec ţie prin minte toate lucrurile pe care le-ai făcut din ipocrizie, simţi că ăsta e momentul să pleci, să alergi, să te eliberezi, nu mai ai nevoie de ei, o să fi un renegat fericit. Societatea nu vrea oameni ca tine, nici tu nu vrei pe lângă tine indivizii ei, în mintea ta se dă o lupta . Atunci când te lupţi cu tine, cine va câştiga? O parte din tine tot o sa piardă. Orice s-ar întâmpla o să fie greu, şti, nu îţi pasă de ceilalţi, acum nu e momentul, numai tu contezi si de asta îţi e cel mai frică. Vechile complexe încep sa te macine, ieşi afară simţi nevoia să te speli de toate.

Picături mari, reci cad rapid pe tine, nu le simţi, nu poţi sa te gândeşti la altceva în afară de propriile temeri, îţi e frică să faci ordine în cutia ta cu sentimente, îţi e frică de lucrurile vechi pe care o să le găseşti, care îţi aduceau bucurie în trecut şi care acum sunt imposibil de găsit, nu-i nimic te lepezi de ele, te lepezi de trecutul frumos, de cel urât şi rămâi să îţi construieşti viitorul.